Ghid turistic China

Cunoscută în mod oficial sub numele de Republica Populară Chineză, China este o țară din partea de sud-est a Asiei. Este cea mai mare dintre țările găsite exclusiv pe teritoriul Asiei (Rusia ocupând atât partea de nord a continentului, cât și partea de est a continentului European) și are cea mai mare populație dintre toate țările lumii. Ocupând aproape integral masa întregii Asii de est, China se întinde pe aproximativ 5.000 km de la vest la est și aproximativ 5.500 km de la nord la sud, teritoriu care reprezintă 1/14 din suprafața totală a uscatului de pe Terra. Fiind între cele mai mari state ale lumii, China este depașită doar de Rusia și Canada și este aproape la fel de mare precum întreaga Europă.

Frontiera de uscat a Chinei este de aproape 20.000 km iar linia de coastă are aproximativ 14.000 km în lungime. Țara este mărginită de Mongolia în partea de nord, Rusia și Coreea de Nord în nord – est, Marea Galbenă și Marea Chinei de Est la est, Marea Chinei de sud la sud – est, Vietnam, Laos, Birmania (Myanmar), India, Bhutan și Nepal la sud, Pakistan în sud – vest, Afganistan, Tadjikistan, Kârgâzstan și Kazahstan în vest. În afara de cei 14 vecini cu care împarte frontiera, China se găsește în apropiere de Japonia și Coreea de Sud – peste Marea Galbena -, și Filipine – aflată pe partea opusă a Mării Chinei de Sud.

China are 31 de unități administrative, aflate sub controlul direct al guvernului. Acestea consistă în 22 de provincii, cinci regiuni autonome, patru municipalități (Beijing, Shanghai, Chongqing și Tianjin), plus regiunile administrative speciale Hong Kong și Macao. Provincia insulară Taiwan, care a funcționat sub administrație separată până în 1949, se poate găsi în secțiunea specială dedicată ghidului turistic Taiwan. Beijing sau Peking, capitala țării, este, de asemenea, și un centru cultural, economic și de comunicații important al Chinei. Shanghai este principalul centru industrial iar Hong Kong este liderul comercial și unul dintre cele mai importante porturi de legatura cu restul lumii.

Teritoriul ocupat de Republica Populara Chineză încadrează un relief de o înaltă complexitate și diversitate. Din punct de vedere topografic, China include cel mai înalt munte al lumii (Vârful Everest, 8.848 metri, împărțit cu Nepalul) și unul dintre cele mai joase puncte, Lacul Ayding (situat într-o depresiune, la 154 metri sub nivelul mării), relieful variind de la terenurile montane aproape impenetrabile, la câmpii vaste de coasta. Climatul Chinei este la fel de divers precum relieful țării, incluzând atât regiuni extrem de uscate, deșertice, în partea de nord – vest, cât și musoni tropicali în partea de sud – est. Dintre toate statele lumii, China are cea mai mare diferență de temperatură între granița sa nordică și regiunea din sudul extrem.

Diversitatea de natură topografică și climatică a rezultat într-una dintre cele mai largi spectre de nișe ecologice, cuprinzând un număr uriaș de specii de plante și animale. Într-adevăr, practic toate tipurile de plante aparținând emisferei nordice sunt prezente aici, cu excepția celor găsite în tundra și, în ciuda tututor intervențiilor omului de-a lungul mileniilor, China beneficiază încă de un număr important de animale exotice.

Dintre toate caracteristicile unice ale Chinei, probabil că numărul mare de locuitori este cea mai frapantă. Mai mult de o cincime din populația totală a pământului este de naționalitate chineză. Marea majoritatea a locuitorilor sunt chinezii (Han), chiar dacă țara este deseori descrisă ca fiind una omogenă din punct de vedere etnografic. De fapt, sunt foarte puține națiuni ale lumii care se pot lăuda cu o asemenea varietate de etnii. Chiar și în randul populației Han, există diferențe semnificative, atât din punct de vedere cultural, cât și lingvistic, în funcție de regiune. Singurul punct comun dintre două persoane aparținând unor regiuni diferite ale Chinei, rămâne limba chineză scrisă. Pentru că populația este una gigantică, densitatea este, de obicei, mult peste media mondială în majoritatea regiunilor, dar poate lipsi cu desăvârșire sau poate fi extrem de mică în alte regiuni muntoase sau deșertice.

Cu mai mult de 4.000 de ani de istorie documentată, China este una dintre țările care au înflorit din punct de vedere cultural și economic, încă din primele stagii ale civilizației. Cu adevărat, în ciuda multelor conflicte sociale și economice ce au măcinat țara de-a lungul timpului, China este unică în rândul statelor lumii prin longevitate și reziliență, ca și unitate politico-culturală. Mare parte a dezvoltării culturale a țării a avut extrem de puține influențe din afara teritoriului suveran, introducerea Budismului reprezentând o excepție majoră. Chiar și atunci când țara a fost invadată de barbari în genul manciurienilor, aceste grupuri au fost rapid absorbite de adevărata fabrică culturală Han.

Relativa izolare de restul lumii a facut posibilă de-a lungul mileniilor înflorirea și rafinarea culturii chineze dar, pe de altă parte, a lăsat și China în urmă din punct de vedere tehnologic, în comparație cu alte națiuni ale lumii, mai ales de la mijlocul secolului al XIX-lea. A urmat un secol de declin și decrepitudine, China găsindu-se neputincioasă în fața avântului altor puteri militare și economice, ce a dus la invazii și zeci de ani de ocupație străină. Trauma rezultată de aceste mișcări născute în exterior a dus la revoluția populară de la începutul secolului XX, culminând cu regimul comunist instaurat în 1949. Aceste evenimente au reconfigurat geografia politică globală, China fiind acum unul dintre cele mai influente state ale lumii.

La originea longevității identității naționale chineze s-au situat întotdeauna provinciile (sau „sheng”). Aceste provincii pot fi regăsite în istoria Chinei încă din timpul dinastiei Tang (618 – 907 d.Hr.). De-a lungul timpului, provinciile câștigă în importanță, ca centre ale autorității politice și economice, devenind treptat focare ale loialității și identității regionale. Apogeul puterii regionale a fost atins în primele două decenii ale secolului XX dar, o dată cu stabilirea regimului comunist, puterea acestora scade, în favoarea unei conduceri de fier centrale, concentrate în capitala republicii, orașul Beijing. Cu toate acestea, China a rămas un stat unitar, masa enormă a populației provinciilor chineze, comparabile ca dimensiuni cu națiunile de mărimi medii sau mari, dă tonul încă la nivelul administrației subnaționale.

Turismul în China s-a extins semnificativ în ultimele decenii, în special o dată cu politica de reformă și deschidere a frontierelor. Apariția clasei mijlocii de tip capitalist și restricțiile moderate impuse de autoritățile de la Beijing, au ușurat apariția acestui boom turistic. China a devenit, în scurt timp, un lider al pieței turistice mondiale, atât pe segmentul inbound, cât și outbound, această explozie susținută politic și financiar de guvernul statului asiatic punând umărul la dezvoltarea serviciilor turistice globale. China este acum a treia cea mai vizitată țară a lumii, depășind 55 de milioane de turiști în 2010, previziunile creșterii turismului aici prefigurând China pe primul loc în ierarhia destinațiilor turistice mondiale până în anul 2020.

Cele mai populare atracții turistice sunt Marele Zid Chinezesc, Orașul Interzis din Beijing (centrul puterii imperiale) și Armata de Teracotă aparținând dinastiei Qin, descoperită în interiorul mausoleumului Xian, cea mai vastă colecție de statuete de pe mapamond, alcătuită din soldați ai imperiului și de alte figuri reprezentative erei apariției acestora. Insula Hainan, cunoscută ca un adevărat Hawaii al orientului, se găsește în partea de sud a coastei chineze. Găzduiește majoritatea resorturilor turistice tropicale din China și este apreciată atât de populația masei de uscat, cât și de locuitorii insulei Hong Kong sau cei ai țărilor apropiate. În timpul ultimilor ani, guvernul chinez a promovat intens resorturile turistice de clasă mondială de aici, în special facilitățile de golf și plajele de calitate aliniate de-a lungul coastei Insulei Hainan.

Vizitatorii sunt surprinși in mod plăcut de felul în care decurge modernizarea statului chinez. Încă din anii ’90, China a fost în mijlocul unei explozii a industriei construcțiilor și a infrastructurii, aspecte care au contribuit la dezvoltarea turistică a țării, aducând-o la nivelul celei occidentale, aparent peste noapte. Facilitățile turistice de aici, precum și transportul în interiorul marilor localități sau între acestea, sunt la nivelul multor țări din partea de vest a Europei sau a Statele Unite ale Americii. Toate orașele majore au trecut printr-o metamorfoză totală, atât din punct de vedere al confortului, cât și al transportului. Plângerile legate de serviciile turistice proaste sau a facilităților de cazare precare sunt acum de domeniul trecutului.