Ghid turistic Padova

Padova antică era un bogat centru comercial, însă secolele de atacuri barbare și dezastrele naturale au lăsat intacte doar câteva dintre comorile sale arhitecturale. Padova este un oraș universitar vechi, cu o istorie academică ilustră. Nume faimoase, precum Dante, Petrarca, Galilei, Copernic, Mantegna, Giotto sau Donatello, au contribuit la construirea unei reputații excelente, ca centru de învățământ. Universitatea, fondată în 1222, a doua cea mai veche după cea de la Bologna, dă un aer de individualism liberal pieței centrale a orașului, înconjurată de statui.

Alături de Florența sau Bologna, Padova se găsește în prim-planul învățământului italian. Secolele XII și XIV au reprezentat o perioadă importantă în istoria orașului, ce se regăsește în special în arhitectura bazilicilor și în extensia universității. Localnicii sunt mândri de urbea lor, mai ales datorită universității și al locului de odihnă al Sfântului Anton de Padova. Ornamentată cu șapte domuri, aducând mai mult a moschee, Basilica di Sant’ Antonio este una dintre cele mai importante destinații de pelerinaj din Italia. Nu trebuie să ratați magnifica Capella degli Scrovegni din partea de nord a centrului orașului, faimoasă pentru frescele lui Giotto. Aproape de principala stație de tren, aceasta este parte a complexului ce cuprinde biserica Eremitani și muzeele aferente.

Între legendă și realitate istorică

Legenda spune că Antenore, fugit de la masacrul Troiei, a fost fondatorul Patavium – latină pentru Padova în secolul al X-lea î.HR. Cu toate acestea, originile sale reale, cât ar suna de surprinzător, sunt mult mai vechi. A fost locul în care au locuit pescarii venețieni, formând câteva sate pescărești în jurul râului Medoacus (râul Brenta de astăzi). Stejarii enormi din preajmă au servit la confecționarea bărcilor pescărești. Câteva dintre acestea pot fi văzute și astăzi în secțiunea arheologică a Museo Civico Ermitani.

Padova și-a apărat independența în fața atacurilor reperate ale galilor veniți dinspre nord. S-au aliat cu romanii și au scăpat încet de amenințarea aceasta, începând astfel colaborarea cu Roma. Padova devine municipalitate romană în anul 45 î.HR. și i se conferă autonomie administrativă. În timpul acestei perioade, orașul a înflorit, atât din punct de vedere urban, cât și economic sau cultural, construindu-se prima arenă, primul teatru și un port interior.

Din păcate, ca oricare alt oraș de asemenea anvergură din Europa, Padova a suferit pierderi substanțiale în timpul atacurilor repetate ale barbarilor. Raidurile acestora culminează în 602 d.Hr., când orașul a fost asediat și distrus aproape în întregime de lombardul Agilufo. Din cauza distrugerilor masive nu s-au mai păstrat decât puține reminiscențe romane, precum amfiteatrul, câteva poduri, mărturii prețioase păstrate în Muzeul Orașului Padova. În timpul regimului lui Charlemagne se începe o ușoară reconstrucție. După ultima invazie a ungurilor, puterea Padovei a crescut până a atins proporții vaste și a continuat să crească în timpul perioadei lui Otto.

În 1405 venețienii reușesc să cucerească orașul, transformându-l într-un dominion liniștit, până în anul 1797. Orașul a fost eliberat de Napoleon Bonaparte în acest an și a trecut sub conducerea Austriei, în 1813. Schimbarea regimului a cauza câteva revolte importante în rândul studenților iar, în 1848, pe 8 februarie, aceștia au transformat Universitatea și cafeneaua Pedrocchi în adevărate câmpuri de luptă urbană. Cu toate acestea, pe 13 iunie în același an trupele austriece revin.

Perioada modernă

La sfârșitul celui de-al treilea război de independență, în 1866, Padova a fost anexat Regatului Italiei. În timpul Primului Război Mondial, după retragerea de la Caporetto, Padova a fost centrul de comandă al aliaților și, tot aici, în interiorul vilei Giusti, a fost semnat faimosul armistițiu. În al Doilea Război Mondial Padova s-a distins în lupta împotriva fascismului. Din 1945 și până în zilele noastre a continuat dezvoltarea industrială și comercială, orașul devenind unul din cele mai importante centre economice ale regiunii Veneto.

Padova este și unul dintre cele mai remarcabile orașe de artă ale țării. Nu trebuie să ratați zidurile medievale înconjurătoare, clădirile religioase și cele ce au luat parte la marele război civil, mărturiile fondării universității din 1222, moment de cotitură în istoria Padovei. Centrul universitat a atras, de-a lungul anilor, sute de mii de studenți din toată Europa. Giotto domină arta locală, cu frescele sale uimitoare din Capella degli Scrovegni.

Padova este astăzi un oraș european prin excelență, unde valorile tradiționale sunt integrate în peisajul urban alături de tehnologia modernă. Arta industrială reflectă perfect acest aspect. Este înfloritoare și găzduiește un număr mare de afaceri de succes, în timp ce orașul vechi, comorile artistice și arhitecturale vorbesc de la sine despre istoria străveche și tradițiile ce se mai păstrează și astăzi. Padova este cunoscut sub numele de „Orașul Sfântului Anton”, precum și ca o adevărată capitală economică a regiunii Veneto.

Principalele atracții turistice

Dintre cele mai importante atracții turistice ale Padovei se numără câteva clădiri cu o importanță majoră în viața universitară și religioasă a urbei. Cafeneaua Pedrocchi este faimoasă pentru că a jucat rolul de gazdă pentru întâlnirile studenților și intelectualilor încă de la inaugurarea sa, în 1831. Capella degli Scrovegni, în schimb, conține cel mai complet ciclu de fresce din opera lui Giotto. Domul și baptisteriul conțin și ele fresce superbe, realizate de Giusto de Menabuoi în 1378. Baptisteriul în stil romanic, construit în 1075, este dedicat sfântului Ioan Botezătorul. Planul construcției este pătrat, însă domul este rotund. Întreaga construcție este decorată cu arcade și pilaștri.

Un complex vast de clădiri, ridicate între 1542 și 1601 în jurul hanului medieval Bo (n.r. în limba română „Boul”), castelul omonim a fost reamenajat în nenumărate rânduri și, după anexele dintre 1920 și 1940, a devenit centrul principal al universității. Deosebit de interesante sunt curtea veche, de la mijlocul secolului al XVI-lea – opera lui Andrea Moroni -, apoi „camera celor 40” ce cuprinde scaunul lui Galileo Galilei – cel ce a studiat aici din 1592 și până în 1610 -, Aula Magna – bogată în simboluri heraldice și decorații -, și faimosul Teatru al Anatomiei – construit de Girolamo Fabrici d’Acquapendente, cel mai vechi de acest tip din lume.

Fondată în la 50 de ani după, în 1545, a fost și Grădina Botanică, cu rolul inițial de simplă grădină a Facultății de Medicină din cadrul universității. Este opera aceluiași Andrea Moroni, una dintre cele mai vechi din lume – dacă nu cumva cea mai veche. Astăzi adăpostește o colecție de plante rare.