Existența Spittal an der Drau se datorează aristocraților secolului al XII-lea, familiei Ortenburg, ce au construit aici un spital (sau un azil), care să aibă grijă de populația mai săracă și să furnizeze cazare călătorilor în drumul spre trecătorile montane din nord. Azilul care a dat numele localității nu mai există astăzi, iar locul acestuia pe harta turistică a fost luat de castelul Porcia, o clădire impozantă construită de Gabriel von Salamanca, trezorierul imperial de origine spaniolă, în secolul al XVI-lea.
Chiar dacă „Das Schloss” a fost vândut familiei Porcia în 1662, spaniolii sunt încă comemorați în timpul Salamancafest de la sfârșitul lunii iunie, când populația locală se îmbracă în straie tradiționale, iar din chioșcuri curg valuri de bere. Spittal este punctul de plecare a unei telecabine spre vârful Goldeck din apropiere, precum și o bună bază pentru excursiile spre Millstättersee. Tot de aici funcționează în mod frecvent autobuze ce duc în Gmünd, la 15 kilometri distanță spre nord.
Revenind la atracția numărul unu a localității, centralul castel Porcia, a fost construit pe durata a 70 de ani, începând cu 1527. Curtea sa interioară, cu trei etaje de galerii susținute de coloane dorice și corintice frumos sculptate, este gazda spectacolelor de teatru și a concertelor de operă din timpul verii. Ultimele două etaje ale castelului din Spittal an der Drau găzduiesc Museum für Volkskultur, divizat în camere tematice, dedicate educației, religiei, mineritului, meșteșugăritului și așa mai departe, fiecare cu texte explicative atât în germană, cât și în limba engleză. Ultimul etaj al muzeului, aparent mansarda, prezintă o colecție de utilaje agricole și modele de reședințe rurale, în timp ce la capătul celălalt al scărilor, Fürstenzimmer conține același tip de mobilă din casa familiei Porcia, precum și portretul ultimului reprezentant al familiei din Salamanca, contesa Catharina.
La nord de castel, în centrul comercial City Center, Erlebniswelt Eisenbahn se proclamă cel mai mare model de cale ferată în miniatură din țară, prezentând versiunea feroviară a Austriei ideale – doar munți, tuneluri și castele ruinate. La 20 de minute de mers pe jos spre sud din centrul orașului, telecabina Goldeckbahn furnizează accesul spre vârful de 2142 metri al Goldeck, ce se ridică deasupra văii montane din sud-est. Telecabina merge în primă instanță din Spittal până la o stație de la jumătatea distanței, de unde se poate lua telescaunul spre Bergstation, rampa de lansare într-un număr mare de drumeții și trasee montane, inclusiv spre piscul Goldeck de deasupra. În lunile de iarnă, tot acesta este punctul de plecare pentru cei 30 de kilometri de pârtii de schi. Există și un drum cu plată care duce până în apropierea vârfului, acces disponibil din mai până în octombrie, ce începe să urce din vale în preajma localității Kamering, la 12 kilometri distanță de drumul spre Villach.
Surse imagini