Ghid turistic Rouen

Rouen, capitala Normandiei de Sus, este unul din cele mai vechi orase ale Frantei. Situat pe locul anticului Roman Rotomagus, in cel mai jos punct al fluviului Sena, ce ofera perspective de construirea unui pod, a fost intemeiat de vikingul Rollo, la scurt timp dupa ce a devenit duce al Normandiei in 911. Capturat de englezi in 1419, Rouen a fost scena procesului si a executiei Ioanei d’Arc in 1431, dupa care sa se intoarca in mainile francezilor, in 1449.

De-a lungul secolelor, Rouen a suferit devastari repetate; au existat nu mai putin de 45 de incendii doar in prima jumatate a secolului al XIII-lea. A trebuit sa fie reconstruit aproape in intregime in ultimii 60-70 de ani, iar acum puteti petrece o intreaga zi hoinarind prin oras fara sa aveti idee ca Sena curge chiar prin centrul acestuia. Bombardamentele din timpul razboiului au distrus toate podurile, zona dintre catedrala si chei si mare parte din cartierul industrial. Regiunea adiacenta fluviului nu a fost niciodata restaurata corespunzator, iar locul la care v-ati asepta sa fie cea mai frumoasa parte a orasului este, de fapt, monstruos.

Totusi, au fost cheltuite sume enorme pentru a restaura strazile din partea de nord a fluviului, transformand centrul Rouen in cea mai apropiata asemanare cu un oras medieval, conform celor mai optimiste scenarii. In afara cartierelor restaurate, lucrurile stau cumva diferit. In timp ce orasul in sine adaposteste 100.000 de oameni, aria metropolitana din jurul acestuia cuprinde de patru ori acest numar. Rouen se intinde prelung prin buclele Senei, cu docurile si infrastructura industriala departe inspre sud, urmand un proces continuu de extindere de-a lungul colinelor din nord. Cel mai apropiat port fluvial de Paris, Rouen este al patrulea cel mai mare port din Franta, cel mai mare exportator de alimente din Uniunea Europeana si cel mai mare exportator de grau din lume.

In mod traditional, Rouen cheltuie un procent insemnat din bugetul local pe monumente, poate mai mult decat oricare alt oras de provincie francez, lucru ce supara populatia locala. Ca turisti insa, nu aveti de ce sa va plangeti, cea mai mare problema fiind timpul necesar pentru a le vedea pe toate. Locul de pornire intr-o astfel de vizita ar incepe, in mod logic, din place du Vieux Marche, unde o mica placa comemorativa si o cruce de 20 de metri inaltime marcheaza locul in care Ioana d’Arc a fost arsa pe rug pe 30 mai 1431. O biserica memoriala moderna a fost construita aici in 1979 – este ciudata, cu un aspect tepos, insa un triumf arhitectural ce incorporeaza vitralii din secolul al XVI-lea si se spune ca reprezinta o barca rasturnata sau flacarile ce-au consumat-o pe Jeanne. Face parte din ansamblul ce cuprinde o piata acoperita intr-un stil similar. 

Din place du Vieux Marche, rue du Gros Horloge conduce spre catedrala, inspre est. Chiar la intersectia cu rue Jeanne d’Arc ajungeti la Gros Horloge, care dupa 10 ani de restaurari a fost redeschis, in 2007. Ceasul cu un singur ac a obisnuit sa apartina de clopotnita gotica adiacenta, pana cand a fost mutat la cererea publicului, in 1529, pentru ca oamenii sa-l vada mai bine. In ciuda acestor adaugiri de turnuri de toate soiurile, spirale si extensii verticale, catedrala Notre Dame ramane o capodopera a stilului gotic, construita intre secolele al XII-lea si al XIII-lea. Fatada vestica a catedralei, sculptata intr-un mod incalcit la fel ca si restul exteriorului, a fost subiectul de studiu a lui Money in realizarea a peste 30 de schimbari optice, oferit acum publicului in cadrul muzeului d’Orsay din Paris.

Biserica St Ouen de langa primarie (care ocupa cateva din cladirile ce apartineau in trecut abatiei), este mai mare decat catedrala dar mult mai putin ornamentata, asa ca din exterior nimic nu poate altera impresia fabuloasa pe care o lasa turistilor, cu proportiile sale vaste, tipice stilului gotic si puritatea liniilor sale. Interiorul gazduieste cateva vitralii splendide din secolul al XIV-lea, insa multe dintre acestea au fost avariate in timpul Revolutiei Franceze. Perioada in care biserica a fost construita coincide cu inaugurarea gratioasei biserici St Maclou, situata in apropiere, in partea de sud.

Rue de Robec, a fost descrisa de unul din caracterete lui Flaubert ca o mica Venetie degradata. Acum, textul reprezinta un exemplu al modului in care Rouen a fost restaurat. Locul in care odinioara curgea un suvoi sub treptele unei venerabile resedinte jumatate din lemn, este acum doar o prelingere fina ce-si face cursul de-a lungul unui pat de ciment stilizat, acoperit de alei betonate. Situat intr-un vechi conac, la nr. 185, Musee National de l’Education spune povestea ultimilor cinci secole de educatie in Franta, cu fotografii, picturi, manuale si machete infatisand vechi sali de clasa. Vorbind despre muzee, statura impozanta a Musee des Beaux-Arts domina place Verdrel din partea de est a rue Jeanne d’Arc, insa cu toate dimensiunile sale, nici acesta nu pare sa cuprinda chiar toate tapiseriile sale medievale, ce traverseza mai putin elegante holurile, insa colectia ca un intreg este captivanta.

Istoria Rouen ca centru al ceramicii sau a olaritului, este pastrata in Musee de la Ceramique, ce se invecineaza cu Beaux-Arts. O serie ca incaperi frumoase, din care unele incorporeaza cateva lambriuri de lemn salvate din manastirea de maici St Amand, afiseaza elemente ce dateaza incepand cu secolul al XVII-lea. Placile si specimenele din ceramica reflecta tendintele spre chinezarie, chiar daca piesele chinezesti si japoneze expuse aici poseda o sofisticare la care artistii francezi contemporani doar pot visa ca o pot egala. In spatele Beaux Arts, gazduit de vechea biserica St Laurent, pe rue Jacques Villon, se afla Musee Le Secq des Tournelles. Consista intr-o colectie dezorganizata de obiecte realizate din fier forjat, de toate felurile si din toate perioadele, de la scari in spirala la unelte hidoase de tortura.