Situat in zona rurala a Toscanei, pe inaltimile unei coline ce domina vizual podgoriile si plantatiile de maslini de la baza, este San Gimignano delle Belle Torii (San Gimignano al turnurilor frumoase). Acest oras medieval fermecator, fondat in secolul al VIII-lea, este cunoscut pentru turnurile sale marete, in numar de 72 la inceput, din care s-au mai pastrat doar 14.
Probabil cel mai frumos oras mic al Italiei, exista cateva locuri ce amintesc de atmosfera Toscanei medievale. Drumurile pietruite, zidurile de protectie inalte, turnurile impozante, strazile pietonale inguste si traficul minim creaza iluzia de atemporalitate. Turnurile faimoase dateaza din perioada in care familiile prospere, in cautare de prestigiu, incearca sa construiasca edificii la fel de inalte ca si statutul lor social. Atat de agresiva era competitia dintre aceste familii, incat guvernul a dat o lege care sa interzica constructia vreunui turn mai inalt decat Palazzo del Popolo, sediul autoritatii locale. In afara de simbolul statutului social, turnurile au servit ca structuri defensive in timpul discordiilor neincetate intre familii si au fost foloste pentru a depozita grane in timpul asediilor sau pentru a arunca ulei incins asupra dusmanilor. Un oras incredibil de frumos din toate punctele de vedere – panorama din varful Torre Grossa este extraordinara; pietele si palatele din San Gimignano adauga un plus de valoare farmecului orasului; frumosul pavaj caramiziu din Piazza della Cisterna, Piazza del Duomo si primarie adauga un plus de culoare. Este un oras medieval fabulos!
Aceasta mica asezare cu origini etrusce, numita dupa episcopul de Modena, San Gimignano, cel care, asa cum se spune, a salvat orasul de hoardele barbare, si-a marit bogatia si inflorind in Evul Mediu datorita Via Francigena, o ruta de transport folosita si de pelerini si de comercianti. S-a bucurat de o perioada de o mare splendoare in poezie, arta si arhitectura pana cand lungi perioade de conflicte interne si externe i-au cauzat decadenta. Pacea si bunastarea aveau sa paraseasca micul oras pentru multe sute de ani.
Luptele interne au divizat populatia in doua factiuni, guelfii condusi de familia Ardinghelli si ghibelinii condusi de familia Salvucci, iar in 1348 numarul locuitorilor a fost redus dramatic in urma epidemiei de ciuma, aruncand orasul intr-o criza teribila ce a dus la capturarea sa de catre Florenta, in 1353. Au trecut multe secole pana cand San Gimignano sa-si revina din izolare si declin, in incercarea de a-si recapata frumusetea, importanta culturala si mostenirea agricola. Legenda spune ca turnurile din San Gimignano au fost acoperit cu aur. Este foarte posibil ca aurul din poveste sa fie de fapt culoarea sofranului, o floare de culoare portocaliu aprins in mijloc, folosita in scop de colorand alimentar.
San Gimignano a fost producatorul cel mai important de sofran, cultivat de-a lungul Val d’Elsa ceva mai jos, iar exportul acestui condiment, folosit in diferite schimburi comerciale, ca inlocuitor al banilor, a adus bogatie orasului. Atragand oameni din zona rurala invecinta, San Gimignano avea nu mai putin de 7.000 de locuitori in 1227, aproape acelasi numar de care se bucura astazi – comertul a inflorit iar comerciantii au donat sume substantiale pentru construirea de fantani, piete pavate si pentru a ridica bisericile ce se pot vedea si astazi.
San Gimignano, pe vremuri un oras infloritor al Imperiului Roman, a stat ascuns in spatele zidurilor de piatra inca din perioada medievala, cand zidurile au fost construit pentru a se apara de triburile nordice invadatoare. Ca urmare a defensivei sale solide, San Gimignano a atras oameni potenti din regiune, in cautare de refugiu. Atat de multi au sosit, incat Consiliului Orasului si episcopul au fortat instituirea unor legi limitand numarul de case si inaltimea turnurilor. Casele puteau diferi doar la nivelul culorilor folosite, iar turnurile devenite simboluri ale bogatilor nu puteau depasi, asa cum am precizat mai sus, inaltimea primariei.
Insa San Gimignano avea si alte probleme, in afara de graba in constructia turnurilor sale faimoase. Au demarat lupte interne pentru putere si impotriva vecinilor care, laolalta cu Moartea Neagra, au decimat populatia orasului si au determinat pierderea suveranitatii, in favoarea Florentei. Neglijate ulterior, cladirile medievale pica in ruina, inclusiv turnurile. 14 dintre vechile structuri inalte ale orasului sunt reconstituite in 1674 la ordinul guvernatorului. In 1990, San Gimignano a fost inclus pe lista obiectivelor protejate UNESCO.
Astazi, secolele de restrictii in constructia caselor pot fi observate in fascinantul mix de stiluri arhitectonice afisat de-o parte si de alta a strazilor sinuoase – goticul medieval senez, caramizi elegante si ferestre alungite se intrepaturnd cu stilul romano-pisan si stilul renascentist timpuriu florentin. Primaria este inca cea mai inalta cladire din San Gimignano.
Surse imagini
