În vremurile cele mai îndepărtate, Belarus a fost locuită și condusă de populații diverse, inclusiv slavi, mongoli și lituanieni. În timpul secolului al XIX-lea, un număr de alte naționalități au încercat să revendice Belarus, țara fiind condusă, în mod alternativ, de Polonia și Rusia. Ultimii au reușit să păstreze controlul până în timpul Primului Război Mondial, când Germania a ocupat Belarus, iar în 1921, țara a fost divizată între Polonia și Rusia bolșevică, transformată anul următor în URSS. A fost o perioada neagră în istoria Belarus, pentru că belarușii din Polonia au fost supuși unei campanii de exterminare, cu mii de oameni executați.
În următoarele două decenii, Belarusul a trecut, pe rând, prin mâinile URSS și Germaniei, traversând o perioadă de distrugeri în cel de-al Doilea Război Mondial. Un sfert din populația țării a murit în război, mare parte în lagărele de concentrare naziste. Sub conducere sovietică, Belarus și-a revenit din punct de vedere economic și a devenit unul din centrele industriale ale URSS. Însă distrugerile intervin din nou în 1986, când explozia stației nucleare de la Cernobîl, în Ucraina, a lovit mai mult Belarus decât Ucraina în sine. Aproape o cincime din populația totală a țării a fost contaminată, iar efectele se simt și în ziua de astăzi.
Sentimentele naționaliste au crescut în anii următori, iar Partidul Comunist a emis o declarație de independență națională în 1991, în timpul colapsului Uniunii Sovietice. A păstrat însă legături strânse cu Rusia, mai mult decât cu oricare altă fostă republică sovietică. De la declararea independenței, Belarus a avut doi președinți – Stanislau Șușchevici, un fizician ce a urmat o cale de mijloc, între comunism și Frontul Popular, și Aleksandr Lukașenko, ce conduce încă și astăzi țara, cu o mână de fier. Pe plan internațional, Lukașenko este deseori asemuit cu un tiran și considerat vinovat de decăderea economiei unei țări altădată promițătoare.
Surse imagini
