Ghid turistic Lisabona

Putine peisaje urbane sunt la fel de surprinzatoare si extravagante precum al Lisabonei (Lisboa). Intemeiat pe serie de coline deasupra estuarului vast al fluviului Tajo, cartierele sale sunt legate intre ele printr-o retea uimitoare de stradute pietruite in nuante pestrite, de-a lungul carora manevreaza tramvaie si funiculare. Jos, langa fluviu, bratele deschise ale unei statui reprezentandu-l pe Hristos, similare celei din Rio de Janeiro, cuprind grandoarea unuia din cele mai frumoase poduri suspendate din lume si o flota de feriboturi fluviale.

Pentru turisti, este greu sa nu asocieze Lisabona cu un taram al distractiilor, o senzatie intensificata de silueta echilibrata a castelului deasupra districtului medieval Alfama, fantezia arhitecturii manueline din Belem, mozaicurile vibrante ale pietele centrale Rossio si de liniile arhitectonice contemporane ale Parque das Nacoes. Mai delicata si mai galanta decat am gandi despre oricare alt port, mai umana in ritm si dimensiuni decat oricare alta capitala a lumii, Lisabona este imediat indragita.

Context turistic

Mare parte a secolului trecut, Lisabona a fost izolata de curentul principal european, o izolare ce s-a incheiat abrupt, dupa Revolutia din 1974 si integrarea in Uniunea Europeana ce a urmat 10 ani mai tarziu. In timpul ultimei sute de ani, populatia orasului s-a dublat, atingand un milion de locuitori, o zecime din populatia totala a Portugaliei, crestere datorata, in mare parte, influxului mare de refugiati intorsi acasa din fostele colonii, precum Angola, Capul Verde, Sao Tome si Principe, Guineea Bissau sau Mozambic. Proaspetii repatriati au reprezentat o povara grea pentru economia deja precara a tarii, in special din punct de vedere al locuintelor, insa integrarea lor globala reprezinta acum triumful cel mai de pret al tarii. Portughezii sositi din Brazilia sau Africa si-au pus amprenta pe cultura capitalei si laolalta cu locatiile traditionale „fado” din Bairro Alto sau Alfama, Lisabona dispune acum de cateva sectiuni latine si africane, precum si de o intreaga panoplie de restaurante si baruri internationale.

Scurt istoric

Orasul a fost prosper inca din perioada romana, poate chiar si mai devreme, din vremea fenicienilor. In Evul Mediu, „Lishbuna” maura a inflorit datorita legaturilor stranse cu lumea araba, in timp ce teritoriile bogate Alentejo si Algarve erau exploatate la maxim. Recucerirea tarii de catre crestini in 1147 a fost considerata un triumf al cruciatilor, culminand cu primul monarh portughez, Afonso Henriques. Totusi, titlul de capitala revine Lisabonei doar in 1255, in detrimentul Coimbrei.

In timpul secolelor urmatoare, Lisabona a fost de doua ori in prim-planul comertului european, la o scala greu de imaginat in ziua de azi. Prima faza a sosit o data cu marile descoperiri geografice de la sfarsitul secolului al XV-lea si secolul al XVI-lea, precum descoperirea unei noi cai de acces catre India, de catre Vasco da Gama. Cea de-a doua s-a intamplat in primele doua decenii ale secolului al XVIII-lea, cand colonia braziliana furniza coroanei aur si diamante. Aceste doua faze au fost epocile de aur ale afacerilor portugheze. Secolul XVI a fost dominat de Dom Manuel I, sub conducerea caruia a aparut stilul arhitectonic national. Lisabona isi datoreaza cele mai importante monumente – turnul si manastirea din Belem – acestei epoci. Secolul al XVIII-lea, mai extravagant insa cu un efect ceva mai scazut, a lasat locul lui Dom Joao V, cunoscut precum constructorul obsedat din Mafra, cel ce a creat replica marelui Escorial al lui Filip al II-lea.

Marele cutremur

Marele cutremur din 1755, ce s-a simtit si in Caraibe, a lovit Lisabona pe 1 noiembrie 1755 (de ziua tuturor sfintilor), la ora 09:30 dimineata, cand mare parte a populatiei se gasea la biserica. In timpul a 10 minute au fost trei cutremure majore, iar lumarile din altarele a sute de biserici au dat startul unor incendii ce au cuprins tot orasul. Un tsunami de proportii a lovit litoralul, in locurile in care populatia incerca sa se fereasca din calea incendiului. In total, au murit 40.000 de oameni din populatia ce numara, la acel moment, 270.000. Distrugerea orasului a uimit intreg continentul, un dezastru care, in retrospectiva, pare sa fie etapa finala a unei epoci.

Inainte de cutremur, Lisabona secolului al XVIII-lea era printre cele mai active porturi europene. Catedrala in stil romanic Se si zidurile maure ale Castelo de Sao Jorge sunt supravietuitorii vechi ai orasului, precum si cladirea din secolul al XVI-lea a Mosteiro dos Jeronimos din Belem. Doua muzee majore atrag atentia: Fundacao Calouste Gulbenkian, o institutie combinata, de muzeu si complex cultural, ce prezinta colectii superbe de arta antica si moderna, si Museu Nacional de Arte Antiga, galeria de arta nationala portugheza. Atractia contemporana de baza este Oceanario, al doilea cel mai mare acvariu din Europa, dupa cel din Genova, din cadrul Parque das Nacoes Expo.

Din punct de vedere turistic, poate mai mult decat orice atractie clasica, este viata de zi cu zi de pe strazi, bulevarde si din piete, ce au facut din Lisabona o destinatie atat de apreciata si de vizitata, de la lustragii din Rossio la multitudinea de cafenele si magazine Art Nouveau.

Lisabona modernă

In secolul XIX si inceputul secolului XX, orasul a fost remarcat mai degraba prin conflictele politice – de la asasinatul lui Carlos I al Portugaliei in 1908, pana la Revolutia din 1974 -, decat prin realizari deosebite arhitectonice, chiar daca miscarea Art Nouveau si-a lasat amprenta in capitala in aceasta perioada. In ultimii 20 de ani, totusi, Lisabona a fost, inca o data, scena unei masive reconstructii, nemaiintalnita de peste 200 de ani. Afluxul de capital venit din Uniunea Europeana in anii 1980 a fost urmat de titlul de capitala a culturii in 1994, gazduirea Expo 1998 si Campionatul European de Fotbal din 2004. Aceste evenimente au ajutat la dezvoltarea infrastructurii, lasand in urma o noua cale ferata, o linie de metrou ultramoderna si cel mai lung pod al Europei.

Principalele locuri de văzut

Pentru a vedea aproape tot ce are Lisabona de oferit sunt suficiente cateva zile. Ar fi totusi mai bine sa va luati un ragaz de o saptamana sau doua, pentru a folosi capitala Portugaliei ca baza de vacanta pentru oras si zona adiacenta. Nu aveti nevoie de o masina inchiriata – aproape totul se poate vedea prin intermediul mijloacelor de transport in comun.

Plajele suburbiilor Estoril si Cascais sunt la doar o jumatate de ora distanta spre vest, in timp ce, partea de sud, traversand Tajo, ofera milele de dune de-a lungul Costa da Caparica. Ceva mai departe, tot spre sud, se gaseste portul Setubal, ce prezinta una din cele mai vechi manastiri Manueline, si resortul turistic Sesimbra din apropiere, o destinatie preferata de locuitorii Lisabonei pentru sfarsiturile de saptamana. Spre nord se poate vizita cladirea rococo a Palacio de Queluz si gradinile adiacente, pe drumul spre Sintra, ale carui dealuri impadurite si palate regale au fost integrate de faimosul scriitor britanic Byron, intr-un „Paradis Glorios”.

Din punct de vedere al planificatii urbane, centrul Lisabonei este un oras din secolul al XVIII-lea: elegant, cu vedere la mare si organizat in detaliu. Aceasta descriere nu se extinde si la anexele sale mai moderne – exista suburbii la fel de mohorate ca in oricare alt oras din Europa – insa se aplica triunghiului colinar din centru. Baixa sau orasul inferior a fost produsul unei singure transe de constructii, efectuate in doar 10 ani de faimosul secretar de stat de pe vremea regelui Iosif I al Portugaliei, Marques de Pombal (cel care da astazi numele faimoasei piete din centrul orasului), imediat dupa cutremurul devastator din 1755.

Istoricele „bairros” sau districte, precum si litoralul, au beneficiat de reconstructii semnificative. Daca acest program de restaurare si reconsolidare a diminuat, intr-un fel, senzatia de oras pierdut in timp, a adus dupa sine, pe de alta parte, un val de optimism ce a transformat Lisabona intr-una din cele mai captivante capitale europene.